Astazi, tot mai multe persoane aleg sa amane momentul intemeierii unei familii. Motivele variaza de la dorinta de a construi o cariera, lipsa unui partener stabil, dificultati financiare sau, pur si simplu, alegeri personale.

Dar cum influenteaza aceasta schimbare sansele de a ramane insarcinata?

Odata cu cresterea varstei medii la care femeile devin mame la nivel global, fertilizarea in vitro (FIV) la 40 de ani – sau chiar dupa aceasta varsta – a devenit o optiune reala pentru multe femei. Unele aleg sa amane maternitatea, altele pur si simplu nu au reusit sa obtina o sarcina pana in acel moment.

Este totusi acest proces usor? Sau, in realitate, 40 de ani este deja prea tarziu pentru FIV?

In continuare, vom explora care sunt limitele de varsta pentru FIV, ce sanse de succes exista dupa varsta de 40 de ani si ce metode moderne pot creste sansele de a obtine o sarcina reusita.

Dupa 40 de ani, potentialul fertil scade semnificativ – atat in conceptia naturala, cat si in tratamentele de fertilizare in vitro (IVF). In plus, la această varsta, nu doar calitatea, ci si numarul de ovocite (rezerva ovariana) influenteaza rezultatul tratamentelor in cadrul procedurii de FIV.

Mai jos se poate observa varsta medie a femeilor din tarile Europene la care acestea decid ca este potrivit sa de nastere unui copil. Varsta medie este in continua ascensiune in ultimii 40-50 de ani.

Imagine preluata din: https://www.rediaivf.com/ivf-after-40-success-rates-limitations-best-practices/

Calitatea si numarul de ovocite

Principala problema dupa 40 de ani este calitatea ovocitelor. Un procent mare dintre acestea prezinta anomalii cromozomiale, ceea ce reduce sansele de formare a unui embrion viabil si creste riscul de avort spontan. De exemplu, la 40 de ani, aproximativ 60% dintre ovocite sunt anormale, iar la 44 de ani, acest procent depaseste 90%.

Femeile peste 40 de ani raspund mai slab la tratamentele hormonale de stimulare ovariana, ceea ce inseamna ca pot fi recoltate mai putine ovocite in timpul procedurii FIV.

Rate de succes ale FIV cu ovocite proprii

Succesul FIV scade odata cu varsta. Potrivit mai multor studii si clinici specializate:

• Intre 40 si 42 de ani, rata medie de nastere per ciclu FIV este intre 11% si 14%.
• La 43–44 de ani, rata scade la 5–7%.
• Peste 44 de ani, sansele sunt sub 1% per ciclu.

Aceste cifre reflecta nu doar dificultatea de a obtine ovocite viabile, ci si rata crescuta de pierdere a sarcinii, care poate ajunge la 55% intre 40–44 de ani si peste 70% la femeile de peste 45 de ani.

Rolul testarii genetice (PGT-A)

Testarea genetica preimplantationala (PGT-A) permite selectarea embrionilor cu un numar normal de cromozomi, “corecti” din ounct de vedere gentic. Acest lucru creste sansele de implantare si reduce riscul de avort spontan. PGT-A este recomandata in special femeilor peste 38-40 de ani, unde riscul de anomalii cromozomiale este crescut.

Optiunea ovocitelor donate

Pentru femeile de peste 43–45 de ani, se recomanda utilizarea ovocitelor donate. Rata de succes in acest caz este mult mai mare, deoarece ovocitele provin de la donatoare mai tinere (sub 35 de ani). Studiile arata ca rata de nastere poate depasi 50–60%, indiferent de varsta mamei.

Aceasta optiune ofera o sansa reala femeilor care nu mai pot concepe cu ovocite proprii, dar implica si aspecte emotionale si legale care trebuie bine intelese.

Ce inseamna FIV cu ovocite donate?

Este o procedura prin care ovocitele sunt prelevate de la o donatoare tanara (de obicei sub 35 de ani), fertilizate in laborator cu sperma partenerului, iar embrionii obtinuti sunt transferati in uterul femeii care doreste sa devina mama.

Desi copilul conceput cu ovocite donate nu mosteneste informatia genetica de la mama purtatoare, studiile recente din domeniul epigeneticii demonstreaza ca aceasta are totusi un rol biologic activ si esential in dezvoltarea embrionului. Mediul uterin in care se formeaza viata – prin nutritie, hormoni, starea imunologica si semnalele biochimice materne – poate influenta expresia genelor embrionare prin mecanisme epigenetice. Astfel, mama purtatoare nu este doar „gazda” sarcinii, ci contribuie direct la modelarea sanatatii si dezvoltarii copilului, imprimandu-si intr-un mod unic si ireversibil amprenta biologica.

Epigenetica ovocitelor donate se refera la modificarile reversibile ale expresiei genice, fara alterarea secventei ADN, care pot fi influentate de mediul uterin al mamei purtatoare. Desi ovocitul provine de la o donatoare, interactiunea dintre embrion si mediul matern poate genera modificari epigenetice semnificative in primele stadii de dezvoltare. Molecule semnalizatoare, factori de crestere si microARN-uri secretate de endometru pot contribui la reglarea epigenetica a genomului embrionar. Mediul intrauterin poate induce metilari ale ADN-ului si modificari ale histonelor, influentand expresia unor gene implicate in dezvoltarea metabolica si neuroendocrina.

Astfel, mama purtatoare are un rol biologic activ in dezvoltarea embrionului prin mecanisme epigenetice, chiar si in absenta contributiei genetice directe.

Cand este recomandata?

FIV cu ovocite donate este recomandata in urmatoarele situatii:

• Rezerva ovariana scazuta sau absenta (menopauza precoce)
• Calitate foarte slaba a ovocitelor
• Esecuri repetate ale FIV cu ovocite proprii
• Risc crescut de boli genetice transmisibile
• Varsta materna avansata (peste 43–45 ani)

Avantaje

✅ Rate mari de succes:
Rata de sarcina si nastere este mult mai ridicata comparativ cu FIV cu ovocite proprii, in special la femeile peste 40 de ani. Se estimeaza ca rata de nastere poate fi:

• 50–60% per transfer de embrion (chiar si la femei de 45–50 ani)
• Cumulativ, sansele pot ajunge la 80% dupa 2–3 cicluri

✅ Calitate superioara a ovocitelor:
Ovocitele provin de la donatoare tinere, sanatoase, testate genetic si medical, ceea ce reduce semnificativ riscurile de anomalii cromozomiale si avort spontan.

✅ Sanse crescute de a avea un copil sanatos:
Rata de malformatii congenitale si complicatii este mai mica decat in cazul FIV cu ovocitele proprii la varste avansate.

Dezavantaje si consideratii

🔹 Absenta legaturii genetice cu copilul:
Copilul nu va avea ADN-ul mamei receptoare, ci doar al donatoarei si al tatalui (sau donatorului de sperma). Unele cupluri pot avea nevoie de consiliere psihologica pentru a procesa acest aspect.

🔹 Disponibilitatea donatoarelor:
In unele tari, donarea este anonima si reglementata strict; in altele, este deschisa (cunoscuta) sau foarte limitata, ceea ce poate ingreuna procesul.

Etapele procedurii

1. Selectarea donatoarei (de catre cuplu cu ajutorul clinicii)
2. Pregatirea uterului mamei receptoare (prin tratamente hormonale)
3. Fertilizarea ovocitelor in laborator (cu sperma partenerului)
4. Transferul embrionului (un embrion in uterul mamei)
5. Confirmarea sarcinii

Rata de succes

Potrivit Societatii Americane pentru Medicina Reproductiva (ASRM):

• Rata de nastere vie per transfer la FIV cu ovocite donate: 53–63%
• Rata cumulativa dupa mai multe cicluri: peste 75%
• Riscul de avort spontan este mult mai mic decat in FIV cu ovocite proprii la femei >43 ani

Limite de varsta impuse de clinici

Majoritatea clinicilor au limite clare pentru utilizarea ovocitelor proprii:

• Pana la 43–45 de ani se accepta, dar cu sanse reduse.
• Peste 45 de ani, aproape toate clinicile recomanda exclusiv ovocite donate.
• FIV cu ovocite donate este in general permis pana la 49–50 de ani, daca starea de sanatate a pacientei permite o sarcina.

Graficele de mai jos ilustreaza rata de nasteri vii per procedura de transfer de embrioni, in functie de varsta femeii.

Datele evidentiaza impactul pe care il are inaintarea in varsta asupra succesului FIV si cum embriotransferul cu ovocite donate prezinta o rata de succes similara indiferent de varsta femeii.

Desi aceste statistici se refera in mod specific la succesul fertilizarii in vitro, exista o scadere similara a potentialului de fertilitate odata cu varsta si in populatia cu fertilitate considerata „normala”.

Graficul de mai jos ilustreaza cum infertilitatea creste odata cu inaintarea in varsta a femeii.

Scaderea ratei de nasteri vii incepe in jurul varstei de 30 de ani.
Aceasta curba devine mai abrupta (cantitatea si calitatea ovocitelor scad mai rapid) incepand de la aproximativ 38 de ani.
La varsta de 44 de ani si peste, aproape ca nu mai exista nasteri dupa FIV cu ovocitele proprii ale femeii.
Rata de succes folosind ovocitele proprii dupa varsta de 44 de ani este de aproximativ 1% per incercare.

Graficele prezentate sunt preluate din raportul „ART Success Rates 2016” publicat de CDC (Centers for Disease Control and Prevention). Acest raport a fost realizat pe baza datelor nationale provenite de la aproximativ 500 de clinici si peste 250.000 de cicluri FIV.